• Accesibilitate: la 18 km de Târgu-Mureş în direcţia Reghin

Castelul Teleki din Gorneşti a reprezentat punctul culminant al călătoriei noastre. Castelului numit şi “Bijuteria Mureşului” a fost precedat de construcţia unei cetăţi medievale, construită de subvoievodul Erdélyi István în secolul al XV.-lea, care la 200 de ani după construcţie a devenit proprietatea familiei Teleki. Între anii 1772 şi 1782, cetatea iniţială a fost demolată de către contele Teleki László, respectiv a ordonat construirea castelului actual. Designul castelului a fost influenţat în mare măsură de căsătoria contelui cu Ráday Eszter, deoarece în acest fel a intrat în posesia majorităţii proprietăţilor familiei  Ráday de la Pesta. Această conexiune şi-a pus amprenta în mod evident asupra proiectării castelului din Gorneşti. Asemenea castelului din Sânpaul, castelul este în forma de U, în stilul aşa numit Grassalkovich. Este interesant însă, că are 52 de camere şi 365 de ferestre.

Partea cea mai frumoasă din castel este în mod evident salonul mare de la etajul întâi, unde în mod miraculos s-a păstrat tencuiala originală pe pereţi, respectiv două sobe albe în stil rococo şi trei lustre din sticlă. Cu câţiva ani în urmă aici funcţiona o casă de copii(ne dăm seama după desenele de pe pereţi din camera alăturată), şi în mod uimitor acei copii au avut grijă de rămăşiţele castelului. De altfel, în castel eram doar noi şi câţiva muncitori care au plecat probabil să îşi ia masa de prânz. Cu toate că am ajuns la castel în plină zi, golul clădirii era destul de înfricoşător, mai ales când deodată a început să se audă un zgomot piţigăiat. Ar fi putut fi un sunet omenesc dacă nu ar fi fost ritmic şi sacadat:  cu cât ne apropiam către zgomot şi totodată către baie, am constatat că provenea de la un boiler. Zgomotul se amesteca cu muzică pop care provenea din cealaltă aripă a castelului, unde muncitorii care renovau castelul au lăsat radioul pornit.

Odată ajunşi în grădină am găsit nişte piese din faimoasele sculpturi ale contelui Teleki Domokos. Studiind puţin istoria castelului am aflat cum s-a păstrat salonul mare în stare bună. Ultimul proprietar, Teleki Mihály, a oferit castelul Ministerului de Sănătate, iar în acest mod a putut rămâne în timpul comunismului relativ neatins. După procese lungi de revendicare, descendenţii familiei Teleki au primit înapoi castelul, iar în anul 2011 casa de copii s-a mutat din castel. În prezent castelul este în proces de renovare încetul cu încetul, după cum se mobilizează fonduri şi după cum donează vizitatorii.

• Direcții: De la Răscruci spre Dej, peste cam 5 km virăm la stânga. Peste încă 3 km ajungem la Luna de Jos.

Ieșind din sat pe partea stângă deja se vede uriașul turn de vânătoare în ruine. Pe castelul frumos renovat e o tablă, cum că funcționează ca o casă socială a persoanelor cu handicap. Poarta e deschisă, intrăm. E voie, întrebăm pe unul dintre bărbați pe care-i întâmpinăm și-i arătăm aparatul de fotografiat. Da, sigur, haideți liniștiți, ne invită cu un gest larg, prietenos. Peste câteva minute fuge un al treilea bărbat după noi, ce credem, nu avem voie să fotografiem casa. Încet ne dăm seama că de fapt am fost invitați de doi locuitor ai casei. Portarul ne dă voie până la urmă să fotografiem turnul, însă despre castel nu putem să facem nici măcar o singură poză.

Turnul de vânătoare e rămășița primului castel, construit în stil renascentist târziu, probabil în 1698 de către contele Teleki (I.) Pál. Familia Teleki a cumpărat pământul în 1688 de la familia Haller și l-au deținut în continuu până în 1935. Familia Haller au devenit domnii proprietății în 1616 după familia Kendy, despre care se spune că au avut o soartă tragică. Peste 70 de ani familia Haller a pierdut proprietatea din cauza unui scandal de diplomație, când, pentru jignirea împăratului, Haller János a fost condamnat la moarte și pentru a-i salva viața, familia a cerut ajutorul lui Teleki Mihály. Haller a fost scutit iar Teleki Mihály a primit în schimbul ajutorului acordat proprietatea de la Luna. Al zecelea copil al acestui Teleki Mihály, Teleki Pál a luptat în războiul pentru libertate lângă Rákóczi, urmând să fie pedepsit de către susținătorii împăratului cu incendierea castelului abia terminat, din care a rămas numai turnul înalt de 35 de metri. Castelul e amintit drept o clădire din secolul XVIII, luând însă în considerare schimbările în construcție, forma sa actuală e una mai târzie.