• Direcții: 10 km de la Iernut spre Târgu-Mureș

Văzând clădirea impozantă, fără acoperiș îmi aduc aminte de castelul de la Coplean, numai că acesta e mult mai mare și în formă de U. Acest stil amintește de castelul Grassalkovich de la Gödöllő. Dat fiind faptul, că soția lui Haller Gábor era fată Grassalkovich, putem fi aproape siguri că acel castel de la Gödöllő a servit ca model la reconstrucția castelului de la Sânpaul. În locul clădirii de azi s-a construit în secolul al XVI-lea o cetate care era însă nimicită în timpul bătăliei de la Sânpaul. Familia Haller a construit în secolul al XVII-lea pentru timp de mai mult de 60 ani al doilea castel, care însă a fost și el distrus în timpul luptei pentru libertate condus de Rákóczi. Castelul în stil baroc care se poate vedea și astăzi e al treilea pe acest loc, construcția fiind începută în 1760 de către Haller Gábor al IV-lea. Moșia de la Sânpaul a fost moștenită în 1875 de către domnul castelului învecinat de la Ogra, contele Haller György.

Trecem sau mai degrabă orbecăim prin castel, fiindcă nu numai acoperișul e surpat ci și podeaua începe să se prăbușească. Cățărându-ne pe dealurile de moloz în fiecare secundă există pericolul să cădem în vreuna dintre găurile podelei. Din scările care urcau pe etajul întâi întreg a rămas doar una, peste ea se vede o bucățică din acoperișul cu cupolă. Acesta este singurul ornament rămas nevătămat în afara podoabelor tencuielii și a pervazurilor arcuite.

Era de aur a castelului a fost în anii `30, după care marea distrugere i se datorează soldaților ruși care treceau prin zonă în 1945, 4 ani după care familia Haller a trebuit să părăsească definitiv clădirea. Nimicirea a început abia după acesta: mobilierul a fost împrăștiat peste tot, ceea ce nu s-a putut lua, a fost spart sau ars. Din mulțimea de comori au putut fi salvate și reconstruite numai două sobe de porțelan care au ajuns în muzeul de la Târgu Mureș. Clădirea i-a fost retrocedată în 2001 lui Haller Ilona, ea i-a dăruit Bisericii Catolice din Transilvania. Acum când de câțiva ani castelul nu are nici măcar acoperiș și este păzit numai de un gard de sârmă subțire, nimic nu îl mai ocrotește de locuitori temporari sau de ”vizitatori” care pot să aibă orice fel de scop.