Palatul realizat în secolul XVIII de familia nobiliară Bánffy este o creație reprezentativă a barocului transilvănean. Proiectat de arhitectul sibian Johann Eberhard Blaumann, ansamblul include o curte spațioasă.
Deasupra porții, pe fatada cu elemente rococo, se află stema familiei, de pe care comuniștii au tăiat coroana grifonului heraldic. Statuetele de pe clădire, realizate de Anton Schuchbauer, reprezintă figuri mitologice grecești: Marte, Minerva, Apollo, Diana, Hercule, Perseu. Intrarea din spate este flancata de doi grifoni heraldici.
În deceniile de după moartea lui György Bánffy, palatul a devenit sediul guvernatorului Transilvaniei. Pe timpul vizitelor lor în acest oraș, mai mulți împărați – între care Francisc I și Franz Josef de Habsburg – au locuit aici. În sălile palatului a concertat și compozitorul maghiar Ferenc Liszt. Ulterior, pentru o vreme, el a devenit și sediu al Casinei naționale.
Începând cu anii 1920, curtea a devenit cinematograf în aer liber, iar parterul a fost populat de cafenele și pravalii. În epoca postbelică Palatului Bánffy a devenit sediul Muzeului de Artă.
Aflat în piaţa centrală a Clujului, palatul Bánffy a reprezentat un etalon al clasei aristocrate. El a fost ridicat la cererea contelui Bánffy György, drept o reşedinţă pe măsura averii şi rangului său. Pe timpul construcţiei sale, palatul s-a dovedit a fi un factor de stabilizare al forţei de muncă.
Palatul Bánffy este cea mai frumoasă construcţie în stil baroc din Transilvania. Construit în secolul al XVIII-lea, la comanda faimoasei şi bogatei familii aristocrate Bánffy – reprezentată prin contele Bánffy György – palatul are şi câteva elemente aparţinând unui orientări mai flexibile a barocului, şi anume rococo-ul.
Construirea palatului s-a întins pe mai bine de un deceniu, adică în perioada cuprinsă între anii 1774 – 1786, asigurând o stabilitate a forţei de muncă.
Palatul are forma unui patrulater – cu lungimea de 67 metri şi lăţimea de 48 de metri – închizând în interiorul său o curte aproape pătrată, cu o suprafaţă de peste 700 de metri pătraţi.
Alături de acestea, situat central, se afla blazonul familiei Bánffy. Palatul Bánffy este o clădire reprezentativă, fiind un punct de referinţă pentru celelalte clădiri din centrul Clujului. Arhitecţii care au ridicat construcţiile ulterioare, au căutat mereu a fi în armonie cu palatul Bánffy, el fiind un etalon, un standard al bogăţiei şi a titlurilor de nobleţe, spre care tindea oricare familie aristocrată a timpului.
După moartea contelui Bánffy, clădirea a devenit, la 1840, reşedinţa noului guvernator al Transilvaniei, Teleki József. Palatul a găzduit numeroase personalităţi de seamă ale vremii, aflate în trecere prin Cluj. Printre oaspeţii săi s-au aflat împăratul Francisc întâi al Austriei şi rege al Ungariei, precum şi penultimul împărat al imperiului Austro-Ungar, Franz Josef, împreună cu împărăteasa Sisi.
De asemenea, compozitorul Franz Liszt a susţinut o serie de concerte în sălile palatului. În treacăt fie spus, o ciudăţenie a lui Franz Liszt era faptul că se considera maghiar, cu toate că avea o cultură germană şi nu cunoştea deloc limba maghiară. Între 1964 – 1965 s-a trecut la restaurarea palatului, după care acesta a devenit sediul Muzeului Naţonal de Artă.
