Cluj-Napoca – Palatul Toldalagi

Din punctul de vedere al concepţiei arhitecturale şi al articulării faţadei palatul face parte din acea serie de clădiri clujene care au avut ca şi arhetip palatul Bánffy, construit între 1774–1786 la comanda lui Gheorghe Bánffy (1746–1822) după proiectele lui Johann Eberhard Blaumann, care a şi condus construirea clădirii.

După mărturia inscripţilor comemorative, comanditarii palatului erau soţii László Toldalagi şi Anna Korda.

Primele proiecte, nesemnate şi nedatate, par să fi fost realizate ante quem 1801. Cel care a desenat varianta finală a proiectului a fost inginerul Carlo Justi (1768–1808), inginer al comitatului Târnava (1789) şi al comitatului Turda (din 1800). În şematismul anilor 1794-1796 e menţionat ca geometra provincialis. În anul 1801 Carlo Justi a realizat devizul construirii clădirii (atât variantele cât şi desenele de detaliu ale palatului se păstrează în arhiva Bánffy aflat în Arhivele Naţionale din Cluj), dar lucrările propriu zise au fost demarate doar în anul 1803, debutând cu săparea fundaţiilor, respectiv cu comandarea materialelor de construcţie. În 1804 au fost isprăvite doar subsolul şi peretele vestic, respectiv s-a semnat un contract cu meşterul pietrar Mihail Kocsárdi pentru stâlpii porţii şi ai galeriei curţii, balustrada scării de onoare şi ancadramentele faţadelor. Pe lângă Kocsárdi mai apare în documente şi numele pietrarului Anton Hartmann.

În anul 1805 a murit László Toldalagi, dar, se pare că întâmplarea nefericită nu a afectat mersul lucrărilor. În 1807 clădirea era aproape terminată, şi deja un apartament a fost dat în chirie, probabil şi pentru paza materialelor de construcţie. În anul 1808 a fost terminată clădirea, cu lucrările de finisaj ale pietrarilor, ale lăcuitorului şi ale olarilor (Johann Gebhardt Refner şi Samuel Binetz) care au realizat sobele de teracotă. În anul 1806 Anna Korda a comandat inscripţiile comemorative de la pietrarul Mihail Csűrös, un meşter din atelierul marelui sculptor Simon Hoffmayer († 1800). Csűrös, pictor şi sculptor, în anul 1810 a vopsit grilajele ferestrelor realizate de fierarul István Ungvári după proiectele lui Carlo Justi.

Palatul – ca şi majoritatea palatelor nobiliare clujene din aceea vreme – a fost construit şi cu intenţia de a fi închiriate anumite apartamente, banii câştigaţi fiind folosite pentru întreţinerii clădirii. În 1809 Pál Bánffy a închiriat un apartament de şase camere, iar fiul lui a fost cel care în final a moştenit palatul: soţii care au construit clădirea au murit fără copii, iar moştenitoarea edificiului, Kata Bethlen, a fost luată de soţie de către contele Miklós Bánffy în anul 1840, şi după cum o demonstrează iniţialele unor grilaje, cei doi au întreprins şi anumite lucrări. În această vreme în palat a mai locuit şi fratele lui Kata Bethlen, Domokos Bethlen, liderul partidului conservator. După moartea contesei, palatul a fost moştenit de familia Bánffy, scriitorul şi politicianul Miklós Bánffy, curator principal al episcopiei reformate de Ardeal, fiind ultimul proprietar nobiliar al clădirii, care ulterior a fost naţionalizată. Dintre instituţiile care au avut sediul în palat, menţionăm Judecătoria Cluj, Conservatorul de Muzică, într-o vreme în unele camere au fost depozitate arhive din colecţia Societăţii Muzeului Ardelean. Printre locuitorii mai de seamă ale palatului amintim pe familia Reményik şi pe compozitorul Gheorghe Dima.

 Palatul Toldalagi-Korda actualmente adăposteşte birourile administrative ale Universităţii „Babeş-Bolyai”. În anul 2007 Universitatea a întreprins o serie de lucrări de „modernizare”, de refacere sau reparaţii la nivelul deschiderilor ferestrelor şi ale tâmplăriilor vechi deteriorate parţial, la care s-au adăugat o serie de refaceri la faţadele exterioare dar şi în interiorul palatului.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cluj-Napoca – Palatul Teleki

Familia Teleki, mai precis generalul Ádám Teleki I. (1703–1763) poseda încă în secolul al XVIII-lea trei imobile în strada Kogălniceanu, şi din unificarea, sau prin schimbul acestora, s-a format acea parcelă de colţ, pe care fiul lui, contele Ádám Teleki II. construise palatul. Ádám Teleki II.(1740–1792) a avut o carieră tipică pentru aristocraţia transilvană a vremii: a fost comite de Dăbâca, locţiitor de comite în comitatele Cluj, Turda şi Solnocul de Mijloc, consilier gubernial, comisar regal regional de Cluj. Contele intrase şi în istoria literaturii prin mai multe poeme (una scrisă pentru memoria primei sale soţii, Mária Wesselényi), şi a tradus în limba maghiară Cid-ul de Corneille.

Prin cercetările istoricului de artă József Biró au fost descoperite acele proiecte şi variante de proiecte realizate de Iosif Leder (1749–1814), care trădează influenţa exercitată de palatul Bánffy (proiectat de Johann Eberhard Blaumann, terminat în anul 1786) asupra clădirii de dimensiuni mai mici. Iosif Leder a fost unul dintre cei mai căutaţi arhitecţi şi meşteri constructori de la cumpăna secolelor XVIII-XIX., şi i se cunosc proiecte şi pentru castelul Bánffy de la Bonţida, meşterul fiind şi în slujba acestei familii. Deci influenţa celor două clădiri Bánffy nu este de loc întâmplătoare. Prima variantă de proiect este nedatată (cândva după 1786), şi Biró leagă desenul de palatul de astăzi doar condiţionat, deoarece este vorba despre o clădire proiectată pe o parcelă mult mai mică. Însă proiectul arată o clădire de colţ, şi nu este exclus că Ádám Teleki cu timpul mărise parcela prin cumpărarea loturilor învecinate. Palatul a fost proiectat în dimensiuni mai mici, cu faţadă principală mai scurtă (opt axe de goluri la etaj) şi cu doar două aripi. Tratarea faţadelor, forma golurilor şi cele mai importante elemente ale planului (gangul central, salonul de la etaj) apar şi în proiectul final. Trebuie să remarcăm şi faptul, că proiectul a fost realizat încă înaintea mutării Guberniului la Cluj, deoarece cele mai multe palate baroce au fost comandate de membrii aristocraţiei ardelene care au fost funcţionarii înalţi ai diferitelor instituţii ale Marelui Principat.

Renunţarea la proiectul mai simplu poate fi în legătură cu obţinerea rangului de „capitală” a Clujului şi cu pretenţiile mai înalte impuse de acest fapt. Următorul proiect arată deja o clădire mai spaţioasă, cu trei aripi, o faţadă principală cu 11 de axe, care urmăreşte mai fidel palatul Bánffy, având în centru un rezalit care evocă loggia acestuia, prevăzut şi cu o atică. Planimetria este încă mai simplă, dar pot fi recunoscute aproape toate încăperile de astăzi. Ultima variantă de proiect, pe baza căruia s-a construit în final palatul, are pe verso contractul în valoare de 1000 de forinţi între Ádám Teleki şi meşterii executanţi, semnat în 1790. Cel mai cunoscut meşter care apare pe proiecte este dulgherul Anton Überlacher, cel care a construit numeroase şarpante baroce în Cluj şi în jurul oraşului. Despre construirea palatului, sau persoana altor meşteri nu s-au păstrat date, nu cunoaştem exact nici transformările ulterioare ale clădirii. Pe baza unor analogii se poate presupune, că mai multe încăperi ale palatului au fost închiriate probabil. Pe baza unor considerente stilistice se presupune câteva transformări de la începutul secolului al XIX-lea, ca de exemplu unirea a două încăperi reprezentative de la etaj şi tăvănirea lor, formând noul salon al palatului(astăzi sala de lectură a bibliotecii).

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cluj-Napoca – Palatul Széky

Palatul Széky a fost construit de către Miklós Széky, membrul unei familii de farmacişti, după planurile arhitectului din Budapesta, Samu Pecz. În tinereţe Miklós Széky şi-a practicat meseria în Lausanne, în Basel şi Nizza, după care s-a reîntors în ţară, stabilindu-se la Cluj. După terminarea construcţiei palatului a deschis în încăperile de la sud-estul imobilului farmacia ce purta numele regelui umanist, Hunyadi Mátyás. Mobilierul farmaciei a fost realizat în stil neogotic probabail de către tâmplarul clujean B. Bak Lajos, în atelieril său apropiat de pe strada Regelui Ferdinand, înfiinţat în anul 1869. Miklós Széky a fost recunoscut în oraş nu numai datorită activităţii sale în cadrul industriei farmaceutice, ci şi în calitatea de profesor universitar, dar şi ca membru al Cercului de Conversaţii Englezeşti, fondat în oraş în anul 1877. După moartea lui Miklós Széky, farmacia a fost preluată de către fiul acestuia, farmacistul şi profesorul universitar Tibor Széky, şi a funcţionat sub conducerea lui până în perioada de după primul război mondial. În anii următori farmacia a căpătat denumirea de Şarpe (Kígyó), Apostol (în anii 1920-1930) şi Minerva (în prima jumătate a anilor 1940). Vechile încăperi ale farmaciei funcţionează şi azi ca farmacie.

Samu Pecz, arhitectul palatului a studiat la universitatea din Stuttgart, terminându-şi studiile la Viena, ca studentul profesorului Theofil Hansen. După reîntoarcerea în Ungaria, a participat mai întâi la lucrările de restaurare ale bisericii Matia din Buda, conduse de către arhitectul Schulek Frigyes, apoi între anii 1880-1882 a lucrat în biroul lui Hauszmann Alajos. Timp de cinci ani a fost asistentul universitar al lui Schnehár János şi al lui Steindl Imre, iar începând din anul 1887 a fost angajat la Universitatea Tehnică, unde a devenit unul dintre profesorii importanţi ai catedrei. Stilul său arhitectural poate fi caracterizat prin structuri moderne din fier, faţade eclectice, acoperite cu cărămidă aparentă, faţadele lui fiind dominate de elemente stilistice medievale, preponderent neogotice.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cluj-Napoca – Palatul Sebestyén

Palatul a fost construită între anii 1910-1913. Clădire edificată în stil eclectic cu influenţe de tip Secession.

Sebestyén Dávid înstăritul întreprinzător în construcţii, ridică această casă cu apartamente de închiriat în perioada 1912-13 pe baza proiectelor realizate de Kármán Aladár şi Ulmann Gyula.

Această clădirea reprezentativă cu 4 etaje a găzduit Prima Asociaţie Maghiară de Asigurări. La parterul clădirii de câţiva ani buni funcţionează Librăria Universităţii.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cluj-Napoca – Palatul Elian

Construit în anul 1891, la comanda unui important negustor de vinuri clujean, Viktor Elian, palatul este situat pe malul Someşului şi are un discret aer parizian, electric, cu elemente de inspiaţie renascentistă şi barocă.

Alături va fi rifdicat în 1910 Palatul Urania, în acelaşi stil care poartă amprenta secessionului austriac. Se spune că a fost construit de unul din realizatorii de filme care s-a afirmat în aceeaşi perioadă, Udvari András, pentru a face un capriciu amantei sale. Cortina filmului mut a fost însă ridicată la Cluj de Jenö Janovics, directorul Teatrului Maghiar de Stat, odată cu deschiderea în 1906 a unui studio de film şi teatru numit Cercul Teatral, unde se proiectau filme aduse de la Societatea Teatrală Urania din Budapesta.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cluj-Napoca – Bastionul croitorilor

Bastionul croitorilor făcea parte din Vechea Cetate a Clujului, ridicată pe parcursul secolului al XV-lea din ordinul regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei. Bastionul a fost realizat de breasla croitorilor, care îl şi apăra. Două secole mai târziu, această funcţie era preluată de mercenarii germani aflaţi în solda oraşului.

De-a lungul timpului, Bastionul croitorilor a fost distrus şi reconstruit în mai multe rânduri. A fost locul unei răzmeriţe a mercenarilor care nu-şi mai primiseră soldele, dar şi al asediilor succesive din partea lui Mózes Székely (1603) şi ale paşei Kuciuk (1660). A fost afectat şi de o explozie cauzată de un fulger care a lovit magazia de muniţii. În timpul războaielor dintre curuţii răsculaţi şi lobonţi (1703-1711) a fost aruncat în aer. A fost reconstruit în forma actuală de generalul austriac Kriegsbaum (1718).

În perioada comunistă a fost amenajat aici un Muzeu de Istorie al oraşului, care includea şi un atelier de restaurare şi un laborator de fotografie, niciodată deschis pentru publicul larg.

Astăzi Bastionul croitorilor a fost redeschis ca spaţiu multifuncţional, incluzând Centrul de Cultură Urbană, o sală de conferinţe, un salon de expoziţii şi o cafenea.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cluj-Napoca – Palatul Berde

Palatul Berde este o frumoasă construcţie situată la capătul dinspre Piaţa Mihai Viteazu a străzii Horea. Situat la numărul 1, el deschide salba palatelor aflate pe această stradă. Construcţia a fost ridicată spre sfârşitul secolului XIX, în stilul Secession.

Acest stil, cu originea în Secesiunea vieneză – sau “Wiener Secession”, în limba germană – a fost rezultatul unei mişcări artistice apărută în anul 1897 la Viena, după modelul Secesiunii muncheneze – Munchner Sezession, 1892 – cu puţin timp înainte de “Secesiunea berlineza” – Berliner Sezession – din 1898.

Mişcarea reunea, în special, artişti plastici, graficieni, pictori şi arhitecţi, având denumirea oficiala de «Vereinigung Bildender Kunstler Österreichs, Secession», adică “Uniunea artiştilor plastici dinAustria, Secesiune”.

În apropierea Palatului Berde, vizavi de Urania, s-a construit, în jurul anului 1900, Hotelul Astoria, unul dintre cele mai renumite hoteluri ale oraşului.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cluj-Napoca – Palatul Bánffy

Palatul realizat în secolul XVIII de familia nobiliară Bánffy este o creație reprezentativă a barocului transilvănean. Proiectat de arhitectul sibian Johann Eberhard Blaumann, ansamblul include o curte spațioasă.

Deasupra porții, pe fatada cu elemente rococo, se află stema familiei, de pe care comuniștii au tăiat coroana grifonului heraldic. Statuetele de pe clădire, realizate de Anton Schuchbauer, reprezintă figuri mitologice grecești: Marte, Minerva, Apollo, Diana, Hercule, Perseu. Intrarea din spate este flancata de doi grifoni heraldici.

În deceniile de după moartea lui György Bánffy, palatul a devenit sediul guvernatorului Transilvaniei. Pe timpul vizitelor lor în acest oraș, mai mulți împărați – între care Francisc I și Franz Josef de Habsburg – au locuit aici. În sălile palatului a concertat și compozitorul maghiar Ferenc Liszt. Ulterior, pentru o vreme, el a devenit și sediu al Casinei naționale.

Începând cu anii 1920, curtea a devenit cinematograf în aer liber, iar parterul a fost populat de cafenele și pravalii. În epoca postbelică Palatului Bánffy a devenit sediul Muzeului de Artă.

Aflat în piaţa centrală a Clujului, palatul Bánffy a reprezentat un etalon al clasei aristocrate. El a fost ridicat la cererea contelui Bánffy György, drept o reşedinţă pe măsura averii şi rangului său. Pe timpul construcţiei sale, palatul s-a dovedit a fi un factor de stabilizare al forţei de muncă.

Palatul Bánffy este cea mai frumoasă construcţie în stil baroc din Transilvania. Construit în secolul al XVIII-lea, la comanda faimoasei şi bogatei familii aristocrate Bánffy – reprezentată prin contele Bánffy György – palatul are şi câteva elemente aparţinând unui orientări mai flexibile a barocului, şi anume rococo-ul.

Construirea palatului s-a întins pe mai bine de un deceniu, adică în perioada cuprinsă între anii 1774 – 1786, asigurând o stabilitate a forţei de muncă.

Palatul are forma unui patrulater – cu lungimea de 67 metri şi lăţimea de 48 de metri – închizând în interiorul său o curte aproape pătrată, cu o suprafaţă de peste 700 de metri pătraţi.

Alături de acestea, situat central, se afla blazonul familiei Bánffy. Palatul Bánffy este o clădire reprezentativă, fiind un punct de referinţă pentru celelalte clădiri din centrul Clujului. Arhitecţii care au ridicat construcţiile ulterioare, au căutat mereu a fi în armonie cu palatul Bánffy, el fiind un etalon, un standard al bogăţiei şi a titlurilor de nobleţe, spre care tindea oricare familie aristocrată a timpului.

După moartea contelui Bánffy, clădirea a devenit, la 1840, reşedinţa noului guvernator al Transilvaniei, Teleki József. Palatul a găzduit numeroase personalităţi de seamă ale vremii, aflate în trecere prin Cluj. Printre oaspeţii săi s-au aflat împăratul Francisc întâi al Austriei şi rege al Ungariei, precum şi penultimul împărat al imperiului Austro-Ungar, Franz Josef, împreună cu împărăteasa Sisi.

De asemenea, compozitorul Franz Liszt a susţinut o serie de concerte în sălile palatului. În treacăt fie spus, o ciudăţenie a lui Franz Liszt era faptul că se considera maghiar, cu toate că avea o cultură germană şi nu cunoştea deloc limba maghiară. Între 1964 – 1965 s-a trecut la restaurarea palatului, după care acesta a devenit sediul Muzeului Naţonal de Artă.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cluj-Napoca – Palatul Babos

Construit în anii 1890, edificiul face parte din complexul arhitectural de pe malul Someșului, care includeși paletele Széki, Berde și Elian.

Numit după primul său proprietar, Babos Sándor, palatul atrage privirile trecătorilor prin statura sa impozantă care domină Piața Mihai Viteazul de mai bine de un secol.

Stilul său ecletic cu accente neobaroce amintește de clădirea hotelului New York (ulterior Continental), proiectat de Pakei Lajos, singurul arhitect clujean ce a putut concura cu arhitecții vienezi și budapestani aiveremii.

După inaugurare, spațiile comerciale de la parter au fost ocupate de primul mare magazin și depozit de mașini de cusut și biciclete, iar la etajul doi al palatului a funcționat până în 1944 o breaslă artistică ardeleană.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Țaga – Castelul Wass

Familia Wass a devenit proprietara domeniului Țaga, ca urmare a căsătoriei dintre Vid Wass (1414-1454) și Marta Fejes, având 10 ramuri de descendenți. Ei au ridicat 2 castele la Țaga (dintre care s-a păstrat doar castelul mic) și unul la Sucutard.

Gheorghe Wass, fiul lui Ioan Wass junior, a fost primul membru al familiei care a consolidat averea imobiliară a familiei Wass, el fiind înmormântat în 1594 pe domeniul castelului mic. Castelul mare de la Țaga a fost ridicat de către Gheorghe Wass (1658-1705), fiul lui Laszlósi Anna Teleki. Acest castel a fost distrus complet după cel de-al doilea război mondial.

În anul 1769 Wass Adam a construit acest castel, care se păstrează și astăzi. Castelul aparține stilului baroc transilvănian și a fost inițial compus din:

  • castelul propriu-zis (construcție cu parter și subsol, acoperiș mansardat și portic la intrare);
  • două pavilioane frontale, cu plan pătrat (distruse);
  • rămășițele unui zid în formă de potcoavă, ornamentat cu coloane;
  • pavilion-bibliotecă, în stil baroc, cu colonadă (distrus).

În decursul anilor s-au făcut adăugiri la fațada posterioară. Pe tavanul fostei cantine a Intreprinderii Agricole de Stat(I.A.S.) s-a aflat o pictură (actualmente acoperită cu tencuială).

Sámuel Wass (1754-1812) a consolidat castelul mic de la Țaga, amplasând și două fântâni arteziene în curtea acestuia.

Castelul a devenit apoi proprietatea lui Adam Wass (1821-1893) care a dispus de două ori repararea sa (în 1848, respectiv 1875). Adam a contribuit esențial și la reamenajarea drumurilor din zonă, promovând un proiect de placare a drumurilor cu lemn .

După moartea lui Gheorghe Wass (1878-1925) și Oliver Wass (1855-1932) castelul devine proprietatea lui  Albert Wass (1908-1998), fiu al lui Endre Wass (1886–1975) și nepotul lui Béla Wass (n. 1853).

În 1946 Albert a fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului Cluj, împreună cu tatăl său pentru uciderea mai multor civili în septembrie 1940, castelul intrând în proprietatea statului. Ulterior castelul a îndeplinit (printre altele) funcția de sediu al I.A.S. și locuință.

 

Castelul avea formă dreptunghiulară cu două turnuri scunde pătratice și patru pavilioane. Era încadrat într-un părculeț, în față fiind plasate două fântâni arteziene.

A supreviețuit clădirea principală, ridicată în stil baroc transilvănean, cu subsol, parter și șarpantă. În apropierea clădirii se află criptele funerare ale familiei, menționate în arhiva familiei din 1776.

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu