Din punctul de vedere al concepţiei arhitecturale şi al articulării faţadei palatul face parte din acea serie de clădiri clujene care au avut ca şi arhetip palatul Bánffy, construit între 1774–1786 la comanda lui Gheorghe Bánffy (1746–1822) după proiectele lui Johann Eberhard Blaumann, care a şi condus construirea clădirii.
După mărturia inscripţilor comemorative, comanditarii palatului erau soţii László Toldalagi şi Anna Korda.
Primele proiecte, nesemnate şi nedatate, par să fi fost realizate ante quem 1801. Cel care a desenat varianta finală a proiectului a fost inginerul Carlo Justi (1768–1808), inginer al comitatului Târnava (1789) şi al comitatului Turda (din 1800). În şematismul anilor 1794-1796 e menţionat ca geometra provincialis. În anul 1801 Carlo Justi a realizat devizul construirii clădirii (atât variantele cât şi desenele de detaliu ale palatului se păstrează în arhiva Bánffy aflat în Arhivele Naţionale din Cluj), dar lucrările propriu zise au fost demarate doar în anul 1803, debutând cu săparea fundaţiilor, respectiv cu comandarea materialelor de construcţie. În 1804 au fost isprăvite doar subsolul şi peretele vestic, respectiv s-a semnat un contract cu meşterul pietrar Mihail Kocsárdi pentru stâlpii porţii şi ai galeriei curţii, balustrada scării de onoare şi ancadramentele faţadelor. Pe lângă Kocsárdi mai apare în documente şi numele pietrarului Anton Hartmann.
În anul 1805 a murit László Toldalagi, dar, se pare că întâmplarea nefericită nu a afectat mersul lucrărilor. În 1807 clădirea era aproape terminată, şi deja un apartament a fost dat în chirie, probabil şi pentru paza materialelor de construcţie. În anul 1808 a fost terminată clădirea, cu lucrările de finisaj ale pietrarilor, ale lăcuitorului şi ale olarilor (Johann Gebhardt Refner şi Samuel Binetz) care au realizat sobele de teracotă. În anul 1806 Anna Korda a comandat inscripţiile comemorative de la pietrarul Mihail Csűrös, un meşter din atelierul marelui sculptor Simon Hoffmayer († 1800). Csűrös, pictor şi sculptor, în anul 1810 a vopsit grilajele ferestrelor realizate de fierarul István Ungvári după proiectele lui Carlo Justi.
Palatul – ca şi majoritatea palatelor nobiliare clujene din aceea vreme – a fost construit şi cu intenţia de a fi închiriate anumite apartamente, banii câştigaţi fiind folosite pentru întreţinerii clădirii. În 1809 Pál Bánffy a închiriat un apartament de şase camere, iar fiul lui a fost cel care în final a moştenit palatul: soţii care au construit clădirea au murit fără copii, iar moştenitoarea edificiului, Kata Bethlen, a fost luată de soţie de către contele Miklós Bánffy în anul 1840, şi după cum o demonstrează iniţialele unor grilaje, cei doi au întreprins şi anumite lucrări. În această vreme în palat a mai locuit şi fratele lui Kata Bethlen, Domokos Bethlen, liderul partidului conservator. După moartea contesei, palatul a fost moştenit de familia Bánffy, scriitorul şi politicianul Miklós Bánffy, curator principal al episcopiei reformate de Ardeal, fiind ultimul proprietar nobiliar al clădirii, care ulterior a fost naţionalizată. Dintre instituţiile care au avut sediul în palat, menţionăm Judecătoria Cluj, Conservatorul de Muzică, într-o vreme în unele camere au fost depozitate arhive din colecţia Societăţii Muzeului Ardelean. Printre locuitorii mai de seamă ale palatului amintim pe familia Reményik şi pe compozitorul Gheorghe Dima.
Palatul Toldalagi-Korda actualmente adăposteşte birourile administrative ale Universităţii „Babeş-Bolyai”. În anul 2007 Universitatea a întreprins o serie de lucrări de „modernizare”, de refacere sau reparaţii la nivelul deschiderilor ferestrelor şi ale tâmplăriilor vechi deteriorate parţial, la care s-au adăugat o serie de refaceri la faţadele exterioare dar şi în interiorul palatului.
