Direcţia spre castel: 3.5 km de la Abuş, spre Târnăveni.
Am fost un pic surprinşi când ghidul nostru ne-a condus la o curte care arată ca o grădină de vară. L-am considera un loc de odihnă, dacă ajungând sus nu am fi văzut castelul îmbrăcat în alb, elegant, înconjurat de clădiri tot îngrijite şi în stare foarte bună.
Astfel castelul Daniel din Găneşti este unul dintre cei “norocoşi” care au un anumit scop şi sunt îngrijiţi (dacă nu iau în considerare umbrelele de soare cu diferite reclame de bere, care nu sunt potrivite cu atmosfera locului).
Proprietarul castelului din secolul XIX., Dániel Mihály, este considerat urmaşul familiei, de origine armenească, Dániel din Mintiu Gherlii. Deoarece nu există nici o dovadă care să indice că cineva din familia Dániel s-a căsătorit cu unul dintre moşieri din Găneşti, e posibil că moşia a fost dobândită prin cumpărare. Fiul lui Dániel Mihály a fost al doilea proprietar al castelului, de la el au naţionalizat castelul în anul 1949. Trecând prin procedura obişnuită familia Dániel a primit înapoi castelul, şi l-a vândut pentru fraţi saxone, care au transformat clădirea principală într-o casă de oaspeţi şi clădirile înconjurătoare într-un restaurant şi într-o pivniţă de vinuri.
Aveam voie să aruncăm o privire şi în interiorul casei de oaspeţi: înăuntru sunt atât mobile vechi cât şi mobile noi. Majoritatea camerelor sunt de închiriat, iar există câteva camere care sunt rezervate patronilor când vin aici. În spatele castelului este o mică piscină cu şezlonguri. Totul este ordonat, dar în ciuda acestui fapt mi-se pare că în mâna unor “străini” locul nu poate să arate cum a arătat cândva. Îmi aduc aminte de castelele în stare rea, pe care le-am vizitat până acum. Îmi dau seama că până când castelul este în stare aşa de bună, este îngrijit şi există vreo şansă ca şi nepoţii mei îl pot vizita, totul e în regulă.
