14. Mănăstirea – Castelul Kornis

• Direcții: din zona industrială a Dejului pe prima stradă secundară mai mare spre dreapta (este indicat cu un indicator), trecând calea ferată peste cam 4,5 km ajungem la Mănăstirea

Acesta este primul monument indicat ”oficial” de către un indicator, lucru care ne trezește mari speranțe înainte să ajungem la castelul Kornis. Ne oprim la intrarea laterală așa că intrăm prima dată în castelul nou, construit mai târziu. Clădirea a fost folosită ca hambar, a fost transformat în locuință la începutul sec. XX, de atunci este locuința familiei Kornis. Ca de obicei, și aici era școala și grădinița în castel, dar de câțiva decenii este numai locul de întâlnire al puștilor din sat. Conacul are coloane cu capitele dorice destul de simple, trecând pe la spatele clădirii observăm că acea parte e deja pe cale de prăbușire, cu stema familiei de pe fațadă dispărută.

Mergem la castelul vechi, unde în fața turnului porții priveghează cei doi unicorni. Lângă cetatea medievală a fost construit o nouă clădire în stil renascentist de către Keresztúri Kristóf, om de încredere al domnului Báthory István în secolul al XVI-lea. Castelul a ajuns în 1602 în proprietatea familiei Kornis, când Kornis Boldizsár a luat-o ca soție pe fiica lui Keresztúri Kristóf, Keresztúri Kata. Ultima mare construcție a fost ordonată de către Kornis Zsigmond, atunci s-a finisat turnul de poartă cu pod mobil și șanț. Pe deasupra porții încă se poate vedea stema cu unicorn a contelui și anul construirii.

Ne înconjoară copiii care se jucau în jurul castelului nou, nu primim prea multe informații istorice de la ei, însă tot vorbesc despre o icoană plângătoare, pe care ”regele” a ținut-o aici în castel. Nu prea îmi vine să cred că oricare membru al unei familii nobile maghiare a putut avea de-a face cu o icoană ortodoxă, n-am dreptate însă, fiindcă aflu mai târziu, că guvernatorul Kornis Zsigmond chiar a adus în capela castelului o icoană a Virginei Plângătoare din biserica ortodoxă de la Nicula (icoana se află acum în biserica piaristă de la Cluj). Nu ne putem da seama unde a putut să fie bastionul colț, despre care am citit într-o descriere detaliată din 1784, nici casa Domnului de pe etajul întâi al clădirii, sau Casa femeii, Casa fetelor, Casa doicii, și nici o urmă de capela din etajul doi sau de sala numită Palatul regelui. Bastionul verde care și-a primit numele după pietrele verzi folosite în construcție.

Urmașii lui Kornis Zsigmond au locuit în castel până la al doilea război mondial, însă după 1944 au fost nevoiți să fugă. Clădirea a rămas fără proprietar, sătenii au început s-o jefuiască, ce nu a putut fi luat, l-au incendiat, cei 9000 de exemplare ai bibliotecii i-au aruncat în Someș…

Nu-mi vine să cred că acest castel acum ruinat aproape total acum 70 ani stătea încă în toată splendoarea lui. Proprietarul moșiei este în ziua de azi fiica ultimului domn al castelului, a contelui Kornis Károly, contesa Kornis Gabriella, care a vizitat acum câțiva ani Mănăstirea și a încercat să măsoare ce mai poate fi salvat din castel.