44. Micăsasa – Castelul Brukenthal

• Cum ajungi: De la Mediaș 31 km în direcția S-V.  De la Copșa Mică facem dreapta pe un drum secundar care ne duce în satul Micăsasa, un alt sătuc uitat de Dumnezeu.

În căutarea castelului Brukenthal nu ne ajută nici faptul că încet, încet se înserează iar pe uliță abia mai vezi câte un om. Ajungând în centrul satului vedem ruinele turnului ce aparținea cândva castelului. Este o priveliște tragi-comică deoarece strâns de ruine s-a construit poșta si un magazin mixt iar mai în spate o crâșmă (bineînțeles). Poarta castelului e închisă și aproape că ne mulțumim cu câteva priviri ale exteriorului, când, din crâșmă, iese un bătrân. Întâi se uită precaut apoi vine înspre noi. Ne folosim de oportunitate și începem să-l întrebăm despre clădire. La început bătrânul răspunde succint apoi, văzând că într-adevăr ne interesează, ne cheamă cu el. Ne mirăm când bătrânul trage la o parte o bucată din gardul de sârmă și ne duce în înăuntrul castelului.

Castelul a fost construit în sec. al XVI-lea iar în sec. al XVIII-lea a fost proprietatea guvernatorului Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal.  În timpul comunismului clădirea a servit drept sediu CEC (Casa de Economii și Consemnațiuni), apoi ca sediu a școlii, urme care și azi se observă forte bine. În trecerea noastră prin săli  călcăm pe cărți iar într-un colț descoperim vitrine de muzeu. Vitrinele cândva curate păstrau câteva elemente din construcția originală a castelului și obiecte ale familie Brukenthal, azi însă au rămas doar niște bucăți de vaze peste care dăm în tot haosul. Nici măcar nu-mi pot închipui câte s-au pierit aici din cauza indiferenței.

Ieșind din clădire, bătrânul își descoperă cu bucurie biclicleta lui roz dar habar nu are cum a ajuns la intrarea în pivniță. Înainte să se urce pe bicicletă îi mulțumim că ne-a permis să intrăm dar tot nu avem habar cine este el sau ce legătura are cu clădirea.