21. Ogra – Castelul Haller

• Cum se poate apropia de castel: la 3 km de la Sânpaul, în direcţia spre Cluj-Napoca.

Probabil că mulţi ştiu deja despre singurul castel din Transilvania care funcţionează ca hotel, totuşi nu poate fi omis.

Satul împreună cu moşia, după mai mulţi proprietari, în 1610 au intrat în posesia familiei Haller pentru o perioadă mai lungă decât 300 de ani. Castelul şi-a primit forma curentă încă în secolul a XVIII-a în urma transformării unui conac. După naţionalizare, instituţiile obişnuite au funcţionat în clădire după care a acesta fost abandonat. Fotografiile care pot fi găsite la scările de la intrare dau dovada că acum câţiva ani starea castelului Haller din Ogra nu diferă de starea castelului din Turea, Gârbău sau oricare din celelalte castele care sunt aproape de prăbuşire. Moştenitoarei, Haller Ilona i-a fost retrocedată clădirea, iar în 2007 a vândut-o unui antreprenor din Târgu-Mureş, care în patru ani a înnoit-o complet.

Castelul este deschis de mai puţin de un an. Este exact cum ar trebuie să fie toate castelele vizitate anterior. Exteriorul este decorat în mod simplu, cu culorile originale, restaurate frumos. Interiorul este doar atât de bogat cu picturi vechi, portretele familiei Haller, cu mobiliere Biedermeier, sfesnice, cu un pian încât oamenii să nu aibă impresia că au intrat într-un muzeu, doar să primească o gustare din vremurile vechi. Pe holul de pe parter există totuşi un dulap mic cu vitrină în care erau ţinute obiectele domnilor, ochelarii de soare, aparatul de fotografiat, batistele de dantelă a fetelor Haller.

Grădina este simplă, dar frumoasă, pe partea dinspre şosea sunt bănci, o „terasă” improvizată din câteva mese şi scaune, iar în spate este o fântână. (O atracţie este „maşina de tuns iarbă vie”, un ied, care este legat la un alt picior al băncii.)

Trebuie să vă mărturisim, că am petrecut o noapte în castel, parţial din cauza curiozităţii, iar parţial din motivaţia de a ridica moralul. La micul dejun, sala era iluminată de razele soarelui, pe lângă sunetul încet al muzicii doar zgomotul tacâmurilor noastre puteau fi auzite. Brusc muzica s-a oprit iar ceasul deasupra şemineului a bătut ora zece jumate…