Cum ajungi? De la Târgu Mureș faci 27 km în direcția Sighișoarei. Din punct de vedere administrativ localitatea aparține comunei Bălăușeri. Castelul Somsics se află în partea dreaptă, pe un deal, unde se poate ajunge pe un drum forestier cu serpentine situat în fața intrării în sat.
Castelul Somsics din Chendu Mare ne-a fost deschis și prezentat de către o doamnă drăguță, care ne conduce prin clădire ca și administratoarea acesteia. Prima dată intrăm într-o căsuță aflată într-o stare mai bună, în care trăia odinioară vechilul. După schimbarea regimului castelul a ajuns în proprietatea Asociației Chendu Mare, care l-a folosit până la dizolvarea asociației de acum doi ani. În camera vechilului hârtii, documente împrăștiate sugerează că aici erau amenajate birourile asociației cândva. Toate ferestrele sunt încuiate, pe toate ușile interioare sunt montate gratii, doar așa se pot proteja de către hoți puținele obiecte care au mai rămas.
Cel mai special accesoriu al castelului este un uriaș seif vechi, care probabil nici nu se poate urni din loc, fiind atât de mare.
În timp ce ne continuăm drumul către castel, întrebăm despre soarta clădirii. Descendenții familiei aristocrate au dat în judecată statul câțiva ani la rând pentru proprietate, dar de fapt nu au vrut castelul în sine, deoarece acesta s-a distrus aproape complet, ci mai degrabă și-ar fi dorit recompensare financiară. Nu se știe care a fost rezultatul procesului, în schimb un lucru este sigur: asociația ar vrea să-l vândă și au apărut deja și mai multe clienți: firme de bursieră, persoane fizice, de naționalități maghiare și române deopotrivă. Cu toate acestea nu este posibilă cumpărarea castelului de către consiliul local, așa că în viitor castelul nu va putea servi un obiectiv comunitar.
După naționalizare castelul a fost folosit ca și depozit pentru cereale, astăzi fiind în pragul prăbușirii. În timp ce ne plimbăm prin clădire, în câteva camere simțim cum pardoseala încă originală trosnește sub picioarele noastre, precum și jaluzelele rămase amintesc de vremuri mai bune. Într-una din camere un strat alb și gros de var se fărâmă în jos ca și o napolitană, iar sub acesta se vede încă tencuiala originală. Începem să-l răzuim cu ajutorul unghiilor, mai rău decât cum arată acum oricum nu poate să fie. Am reușit să curățăm o suprafață destul de mare de var, sub el pe un fond albastru închis apare un model pictat cu negru și auriu (!) subțire și întortocheat. În camera vecină care era probabil un fel de salon, intuim o tencuială originală de culoare verde. Ne plimbăm către săli mai mici (în mijlocul uneia observăm cadavrul destrămat al unei nevăstuici), acestea au fost probabil camerele servitoarelor.
Se zice că în anul 1940, când a fost din nou “lume maghiară”, granițele ar fi trebuit trasate de-a lungul Târnavei, așa Chendu Mare ar fi căzut în afară. Dar fiindcă în Ungaria contele Somsics deținea o funcție importantă în viața publică și avea proprietatea aici, mai mult soția și copiii lui trăiau aici, la cererea lui s-a făcut o excepție si s-a trasat hotarul după Chendu Mare.
