8. Copăceni – Conacul Vitéz sau castelul Bánffy (?)

• Direcții: 27 km la est de Cluj, chiar lângă intrarea în Turda. De pe drumul principal un drum secundar duce spre dreapta în sat, peste vreo sută de metri trebuie virat la stânga, unde un drum comunal urcă sus la clădire.

Ar trebui să găsim fostul conac Vitéz, însă înainte de a porni la drum aflăm că există și un presupus castel Bánffy, tot la Copăceni. Intrând în sat ne întâlnim numai cu binecunoscutul gest de dare din umăr, și deja nici după ”conac” nu întrebăm, rămânem la denumirea de „casă veche”. O femeie ne arată drumul, însă n-avem nici un habar, spre care clădire ne-a îndrumat exact. Observând clădirea imensă în ruine pe deal, avem presimțirea că suntem în locul potrivit.

Clădirea arată ca un conac, în curtea sa mașinuțe de joc stricate, păpuși fără mâini… Colțul din stânga al clădirii e vopsit în portocaliu și funcționează drept cabinet medical. Cealaltă parte a parterului este împărțită în locuințe mici, vreo 4-5 uși de intrare se află una lângă alta. De la etajul întâi lipsesc oglinzile, acolo presupunem că nu e nimic altceva decât tencuială căzută și grinzi prăbușite. Pe străduța prăfuită joacă copiii. Întrebăm mai mulți oameni, însă nimeni n-are nici o informație despre clădirea în care stă. Poate că undeva mai în spate stă un bătrânel, el ar trebui să știe mai multe, a scris și o carte despre clădire. Nu aflăm, cine a fost acest bătrânel, cineva ne spune că a murit demult. Nici măcar numele nu-i mai cunoaște nimeni.

Scoatem aparatul de fotografiat, de atunci parcă se lipesc de noi copiii. O fetiță de 9-10 ani într-o rochie mini, cu o poșetă neagră din lac se învârte în jurul nostru. O femeie ne arată unde stă fostul primar, măcar să-l întrebăm dacă asta este casa pe care o căutăm. Desigur că nu e acasă, așa că trecem mai departe cu îndoieli în privința corectitudinii țintei. Aceste îndoieli devin din ce în ce mai puternice, când puțin mai târziu citim în Descrierea Turzii și împrejurimilor, scrisă de Orbán Balázs: ”Familia Vitéz a avut în Copăceni un castel strălucit, cu bastioane puternice și șanț cu apă, asemănător cu o fortăreață; cu trecerea timpului însă și această clădire a devenit ruină, castelul s-a prăbușit în mare parte, lângă el și din ruinele sale s-a construit o casă nouă cu mai multe etaje.”

În aceeași timp pe Wikipedia citim că: ”Acest Castel Bánffy nu e aceeași cu fosta cetate a familiei Vitéz, ci a fost construit în sec. XIX, într-o parte din pietrele cetății, în altă parte din pietrele bisericii medievale.” Încerc să combin toate aceste informații în cap și reușesc să găsesc o explicație plauzibilă: din cetatea familiei Vitéz, căreia i-a aparținut întreg satul Copăceni, (un bastion din cetate stătea încă în anii 60, însă deja pe cale de prăbușire) nu a mai rămas nimic pe ziua de azi. O parte din pietrele sale au fost folosite însă la construirea conacului cu mai multe etaje, care se află pe aceeași deal unde stătea adineauri și cetatea.

Numele Bánffy mă zăpăcește puțin întrucât castelele Bánffylor nu seamănă deloc cu acest conac. Poate că acesta nu i-a aparținut niciodată familiei Bánffy, ci familiei Vitéz, numele Bánffy a primit-o ca urmare a unei legende, descrisă de Orbán Balázs în următorul fel: ”în acest castel au vrut să-l captureze cu ocazia botezului fiului lui Vitéz Gábor pe Bánffi Dénes, care până la urmă a fugit călare. Însă nu a reușit să scape definitiv, i-a fost luat capul în cetatea Bethlen cu puțin timp în urmă.” Reluând toate cele auzite la castel, o femeie parcă a amintit un baron, care a scăpat călare din clădire. Această poveste adunată de peste tot necesită însă confirmare.